Educaţia. Gradiniţe, şcoli, licee, universităţi. În România învăţământul este obligatoriu în limita a 12 clase. Educatori, învăţători, profesori. Clasa 0, cu 12 ani de învăţat în şcoală şi liceu, sunt 13 ani. 13 ani din media de 77 ani, reprezintă 16,9% din viaţa noastră ne educăm. Nu mai punem la socoteală minim 3 ani de studii superioare, masterat, doctorat. Aproape 20% din viaţă. La polul opus creşte într-un mod dramatic abandonul şcolar, analfabetismul, nivelul de educaţie este din ce în ce mai coborât. Rezultatul? Îl vedem zi de zi. Nu se mai găsesc muncitori calificaţi, din ce în ce mai puţini specialişti în toate domeniile, tineret lipsit de perspectivă, ş.a.
Sunt bune autostrăzile, aeroporturile, căile ferate, silozurile, şi tot ce ţine de economie.
Pe de altă parte, din ce în ce mai mulţi absolvenţi de liceu cu „potenţial” pleacă la studii superioare în străinătate, urmând să se integreze în societatea din ţara unde studiază.
Ne deranjează limbajul pe care îl auzim pe stradă, comportamentul unora, incultura, promovarea non valorilor, lipsa profesionalismului în societatea românească. Cât despre clasa politică şi guvernanţi, nu vrem să ne mai gândim.
Cu ce se alege Educaţia în Planul Naţional de Investiţii şi Relansare Economică?
Cu 6 pagini din 158. 3,8%. Iar două sunt poze. Rămân 4 pagini din 158. 2,53%.
Oare cifrele spun ceva?