Dumnezeu ne-a dăruit terenuri fertile, atât în câmpii întinse, dar şi pe podişuri line.
Tot ceea ce trebuie să facem este să le lucrăm folosind utilaje şi tehnologii moderne, prietenoase cu mediul.

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, accesul la tehnologiile moderne a crescut. Datorită subvenţiilor agricole primite, agricultura s-a putut dota cu cele mai performante utilaje. Gradul de concentrare a pamântului în exploataţii agricole moderne a crescut şi el.
Toate bune şi frumoase până la partea de climă.

În România avem un climat temperat continental. Adică, şi ierni geroase şi uscate, şi veri calde şi secetoase. De aceea specialiştii din domeniu au gândit diverse planuri de combatere a urmărilor nefaste ale secetei asupra culturilor agricole, in special prin construcţia de sisteme hidrotehnice. Unul dintre acestea este şi Canalul Siret-Bărăgan, cu o lungime totală de aproximativ 198 km, între Barajul Călimăneşti şi Lacul Dridu.
Acesta ar putea asigura irigarea a aproximativ 10% din suprafaţa agricolă a ţării. În 2012 erau realizaţi aproximativ 20 km din proiectul evaluat la 3,5 miliarde euro.

Datorită secetei inregistrate în anul agricol 2019-2020, producţiile medii s-au diminuat cu cel puţin 35% faţă de media ultimilor ani.
Dacă am lua ca etalon cultura de grâu, pierderea din acest an ar fi de cel puţin 1500 kg/ha. La aproximativ 180 euro/tonă, la cele aproape 900.000 ha care ar putea fi irigate, valoarea producţiei nerealizate ar fi de 243 miloane euro. Baza de calcul luată este media ultimilor ani in condiţii de neirigare. Dacă am lua media producţiei in condiţii de irigare valoarea producţiei nerealizate ar depăşi 500 milioane de euro.
Interesant, nu?

Bani intraţi in economie. Cheltuim miliarde de euro pe lucruri inutile in schimb.

Pro Economia